Io unu' abia aștept, primăvara, să apară cartofii noi. Îi visez toată iarna prăjiți, cu smântână și mărar. Ieri, când am văzut cartofi noi în galantar, n-am mai ținut cont că-s din Egipt (adică nu foarte gustoși) și mi-am luat. Ajuns acasă, însă, am găsit pe Dietetik de-o rețetă de cartofi copți a Bucătarului Maniac care m-a făcut să-mi lase...
Am profitat de faptul că am primit cadou de la Moulinex un super aparat. Se numește Fresh Express și știe să răzuiască, să felieze și să macine cam orice. Eu l-am folosit - întâiași dată, pentru prima oară - la chipsurile astea de cartofi, care înlocuiesc cu mult succes orice chipsuri din magazine.
Practic, asta nu e tocmai o mâncare. Ar putea fi o garnitură. Sau, dacă vreți, o gustare. Într-o zi răsfoiam blogul lui Ionuț și-am văzut la el o menționare a acestei rețete a lui Gordon Ramsay. Pe care m-am apucat s-o fac de îndată, adaptând-o doar un pic la gusturile mele, că mă știți pofticios - și în plus, sunt și un mare fan al bucătarului scoțian.
În copilărie, asta era de departe supa mea preferată. Eu nefiind, de altfel, vreun pasionat de zemuri - niciodată n-am fost. Dar pe asta o făcea mama ATÂT de bună, încât m-a cucerit definitiv. Unde mai pui că se face destul de ușor și de rapid.
M-am tot gândit ieri - să fac niște bulete de cașcaval, să fac niște crochete de de cartofi ? Dileme, dileme. Am ales calea de mijloc. Și pentru că sunt un păcătos absolut, am pus lângă bulete și niște bacon prăjit (fără ulei). Nu e sănătos, desigur, dar e gustos.
Am profitat de faptul că am pus mâna pe niște cârnați buni, de casă, afumați bine. Mi-am amintit o rețetă de sos de ceapă a lui Jamie Oliver, pe care sos nu l-am mai făcut de ... ani buni, cred. În mintea mea toate aceste elemente se împleteau foarte armonios, așa că am procedat după cum urmează :)
A fost vreme când mâncam cel puțin săptămânal mâncarea asta. Apoi o altă vreme când - poate pentru că mâncasem prea des - n-am mai mâncat, ani de zile. Ieri însă m-a pălit o poftă netrebnică. Și, pentru că eram un pic în criză de timp, dar îmi era și poftă, și foame, am ales cea mai rapidă variantă pe care o știu.
Plăcinta cu carne (ca și plăcinta cu brânză, ca să fiu sincer) e una din micile bucurii care-mi fac viața mai frumoasă. Am eu, așa, o pasiune pentru plăcinte și covrigi, poate pentru că-mi amintesc de copilărie. Sunt probabil sute de variante în care se pot face. Asta, după gusturile mele, e una dintre ele mai simple și gustoase (cel puțin după cât de...
Am să vă rog să ignorați cârnații și telemeaua de oaie din această rețetă. Ele sunt doar o garnitură ocazională pentru cea mai bună și mai ... aparte mămăligă pe care am făcut-o vreodată - adevărata "vedetă" a acestei combinații. Pe cât de simplă, pe-atât de gustoasă și de potrivită cu ce mai vine pe lângă (în cazul meu de azi, telemeaua și...
Cu ceva vreme în urmă, prietenii mei de la TVdece se lăudau cu niște cartofi umpluți. Chiar și așa, la distanță, am salivat instant - așa că, cu prima ocazie, am făcut și eu, după mintea și priceperea mea. Au ieșit atât de buni, că a doua zi am făcut din nou - și cred că o să mai fac, foarte curând :) O rețetă pentru Unica.
