Nu-mi place berea neagră în mod special. Bine, nu-mi place deloc, de fapt. Dar a făcut o treabă tare bună cu cotletele astea, ajutată și de hrean, și de celelalte arome, astfel că la urmă mă priveau din farfurie 2 cotlete fragede, gustoase și suculente. Rețeta e o adaptare după o rețetă de-a lui Robert Rainford, care mi-a provocat poftă de la prima vedere.
Niciodată nu arunc mămăliga ce rămâne de la o masă. Îmi place foarte mult s-o prăjesc a doua zi și s-o bag în diverse combinații, mai mult sau mai puțin simple. De data asta, m-am gândit eu să-i fac un sos și să o împrietenesc cu brânză de oaie și cârnat afumat. Și bună combinație am făcut.
Rețeta asta e pe cât de simplă, pe-atât de gustoasă. Cantitatea mare de usturoi nu trebuie să vă sperie - usturoiul își pierde iuțeala în timpul preparării, dar își păstrează aroma.
Astea sunt niște șnițele pe care mi le făcea mama în copilărie. Poate că seamănă un pic cu cordon bleu, doar că nu-i deloc la fel. Și cum, pentru mine, au gustul copilăriei, m-am bucurat să le fac și să descopăr că-mi plac la fel de mult și acum, la bătrânețe :)
Mie, recunosc, îmi plac chiftelele. Rău de tot. Din pui, din porc, din vită, din miel, cu sos, fără sos, prăjite în ulei sau pe grătar - îmi plac. Cred că-mi și amintesc de copilărie, când stăteam lângă mama foarte atent să reușesc să fur prima chiftea fierbinte scoasă din tigaie. Astea, însă, sunt altfel decât toate chiftelele mâncate de mine până...
De multă vreme n-am mai făcut o zamă. Eu, recunosc, nu mă prea omor după supe și ciorbe, dar sunt câteva la care nu pot spune nu, printre care și supele sau ciorbele de fasole. Varianta asta de supă e cea mai simplă pe care o știu, se face rapid și îmi satisface cele mai critice gusturi, ca să folosesc un clișeu :)
Făcute după o rețetă a lui Păstorel Teodoreanu, sarmalele astea sunt o mâncare boerească. E nevoie de timp (durează două zile) și multă muncă. Dar rezultatul e unul pe măsură :)
Dacă tot am făcut săptămâna trecută o mulțime de tandoori masala, era păcat să las minunăție de amestec de condimente să stea degaba. Așa că l-am împritenit (pe el, amestecul) cu niște vrăbioare de vițel și cu niște sos picant de roșii. S-au împletit armonios :) O rețetă pentru Unica
M-a rugat colega și prietena Roxana să fac rețeta asta, și eu n-o pot refuza. Asta e, în mintea mea, o rețetă de week-end. Foarte simplu de făcut, destul de rapidă, dar foarte gustoasă - merge perfect într-o duminică în care e frig și ninge. Sebi și Ovi sunt martori că nu vă păcălesc :)
Cu ceva vreme în urmă, prietenii mei de la TVdece se lăudau cu niște cartofi umpluți. Chiar și așa, la distanță, am salivat instant - așa că, cu prima ocazie, am făcut și eu, după mintea și priceperea mea. Au ieșit atât de buni, că a doua zi am făcut din nou - și cred că o să mai fac, foarte curând :) O rețetă pentru Unica.
