Săptămâna trecută ne-a vizitat domnnul Sorin Grumăzescu. Care n-a venit singur, ci cu 4 kilograme de pulpă și mușchi de mistreț. După bucuria revederii (și cu Sorin, dar și cu mistrețul), m-am apucat de treabă, căci mistrețul se cere iubit și grijit cu atenție și migală :)
În articolul anterior am descris considerentele pe baza cărora am abordat crearea unui amestec de condimente folositor în bucătăria românească. Acum vreau să vă propun un amestec de tip pastă. Bineînţeles, amestecurile de condimente de tip pastă sunt orientate şi spre condimente vegetale proaspete, care să ofere combinaţiei „umezeala” necesară legării...
V-am mai spus eu că citesc frecvent site-ul lui Radu Popovici. Sunt acolo o mulțime de rețete asiatice, care-mi stârnesc poftele de îndată ce le citesc denumirea. Sâmbătă am avut musafiri de seamă și, cum văzusem rețeta asta de câteva zile, am zis că-i un bun moment s-o încerc. Și eu, și musafirii mei, ne-am declarat foarte încântați de ce-a ieșit.
Rețeta asta e inspirată de Robert Rainford, gazda emisiunii "License to grill". Am găsit-o într-o carte intitulată "Grătarul perfect", de Chris Knight și Tyler J. Smith, pe care mi-au oferit-o cei de la Editura Trei (și pentru care le mulțumesc). Sigur, am adaptat-o la gusturile și posibilitățile mele. Dar marinada în care se ține carnea de pui, esențială...
În mod normal, rețeta asta (pe care am văzut-o la Radu Popovici) ar fi trebuit să se numească "porc cu coriandru". Dar pentru că, după cum veți vedea, nu are nici porc, nici coriandru, i-am spus pui (pentru că e cu pui) indian (pentru că provinde din India) cu mirodenii (pentru că puiul e îmbălsămat în mirodenii) și iaurt (pentru că are sos de iaurt)
De multă vreme mi-e poftă de rețeta asta. Cu mult timp în urmă, am văzut-o la Cristian Boerean. N-a fost timp sau n-am avut spor s-o încerc. Până aseară, când am avut musafiri de seamă, Teo și soțul ei. Și am zis că e un bun moment s-o încerc. N-am respectat rețeta inițială întocmai, dar a fost suficient de bun cât să am curaj să v-o arăt :)
Întotdeauna mi-au plăcut felurile de mâncare care sfârșesc învelite în bacon. Oricât ar fi de nesănătos, baconul are un gust unic. Știu ei englezii ce știu :) Asta am gătit aseară, o rețetă deviată dintr-o rețetă deviată, la rândul ei, din altă rețetă. Un fel de inovație, da' a ieșit tare bun.
În urmă cu ceva vreme, un prieten întors din Arabia Saudită îmi povestea ce minuni a mâncat pe-acolo. Mi-au sunat bine multe mâncăruri, dar asta în mod special. De curând, prietenul cu pricina mi-a făcut cadou o carte de rețete din Orientul Mijlociu, în care era și mâncarea asta, la care tânjeam de când mi-a povestit de ea :)
Pentru că ne-am blagoslovit cu câteva plicuri cu mirodenii de peste mări și țări, am socotit că-i musai să încercăm să le folosim. Eu am îndrăznit să folosesc praful minunat care se cheamă "cinci arome", praf despre care puteți afla tot ce vreți aici, pe site-ul despre condimente al lui Radu Popovici. Găsiți acolo inclusiv rețete și moduri de preparare...
