Săptămâna trecută ne-a vizitat domnnul Sorin Grumăzescu. Care n-a venit singur, ci cu 4 kilograme de pulpă și mușchi de mistreț. După bucuria revederii (și cu Sorin, dar și cu mistrețul), m-am apucat de treabă, căci mistrețul se cere iubit și grijit cu atenție și migală :)
Tochitura, pre numele ei adevărat, provine de la verbul a topi rostit cu grai moldovenesc - a tochi. E o mâncare care a evoluat de-a lungul a sute de ani de la bucăți de porc cu grăsime prăjite până la combinația pe care o găsim azi în restaurante cu denumiri ca tochitură moldovenească, ardelenească și câte or mai fi.
Am profitat de faptul că am primit cadou de la Moulinex un super aparat. Se numește Fresh Express și știe să răzuiască, să felieze și să macine cam orice. Eu l-am folosit - întâiași dată, pentru prima oară - la chipsurile astea de cartofi, care înlocuiesc cu mult succes orice chipsuri din magazine.
A trecut și minivacanța de Paște. Minivacanță în care, de data asta, am ales să nu gătesc eu, ci să testez ce gătesc alții. Dar despre asta, într-un episod viitor. Deocamdată, vă arăt doar o bucurie de rețetă foarte simplă și foarte rapidă, care îmbină carnea gustoasă și fragedă de vițel cu aromele unice ale brânzei nobile Roquefort.
Ca să fiu sincer, asta nici nu este o rețetă. Este o încropeală fericită din ceva felii de carne și câteva ciuperci care mi-au rămas după ce am făcut cotletele picante de ieri. Prin urmare, n-are o denumire anume - dar pentru că ingredientele principale sunt porc și ciuperci, atunci așa să-i rămână numele :)
Eu în ultima vreme am dezvoltat o mare pasiune pentru varza acră (murată, adică). În orice formă a ei, gătită, crudă, cu ulei și boia iute, cu orice, practic. Mi se pare că se potrivește groza la o grămadă de mâncăruri și când nu găsesc prin piață/hypermarket intru un pic în panică. Ei bine, ieri am găsit, într-un fel sau altul, așa că am...
Eu mănânc porc destul de rar, în general mă bucur mai mult la pui (și cel mai mult la pește). Dar aseară m-a pălit rău pofta de mușchi de porc, pe de-o parte pentru că n-am mai mâncat de foarte mult timp, pe de altă parte pentru că, atunci când am văzut mușchiulețul în galantar, mi-am imaginat instant combinația de arome pe care i le pot adăuga prin...
Chiftelele Matzálan sunt specifice Orientului Mijlociu. Am găsit rețeta la Ainsley Harriot, dar am modificat-o după inspirația mea de moment, ceea ce a dus la niște chiftele foarte aromate, care în combinație cu sosul de iaurt mi-au schimbat un pic percepția despre acest soi de mâncare :)
Puiul ăsta e mai mult sau mai puțin picant, în funcție de numărul de ardei iuți folosiți (și de soiul lor, desigur). Dar altfel, la final mi-a ieșit o friptură fragedă, aromată și zemoasă pe care am s-o repet cât de curând.
Cu ceva vreme în urmă am primit - cado, cado! - o bucată de slănină de la Sighet. Zice-se că slănina asta de pe burtă (care are o mulțime de carne, atât de multă de zici că-i bacon) e un fel de specialitate a zonei. Mie mi s-a părut foarte faină, da' m-am gândit că pot s-o fac și mai faină dacă o fierb și o dau cu condimente. Ceea ce am și făcut,...
