O rețetă de făcut seara, când vii de la serviciu. Pentru că e gustoasă și prepararea durează cam 10 minute, dacă nu ținem cont de perioada de marinare a puiului. Tăițeii cu hrișcă nu-s musai de folosit ca garnitură, în general se pun în supă - dar au fost potriviți și au echilibrat delicat aromele puiului.
Ca să fiu sincer, e somon norvegian, nu marocan. Doar modul de preparare aduce cu bucătăria marocană. Am gătit somon în multe feluri - e în top 3 al plăcerilor mele culinare - dar rețeta asta dă niște valențe cu totul noi gustului oricum foarte bun al somonului. Și se face și rapid, și ușor
Nu-mi place berea neagră în mod special. Bine, nu-mi place deloc, de fapt. Dar a făcut o treabă tare bună cu cotletele astea, ajutată și de hrean, și de celelalte arome, astfel că la urmă mă priveau din farfurie 2 cotlete fragede, gustoase și suculente. Rețeta e o adaptare după o rețetă de-a lui Robert Rainford, care mi-a provocat poftă de la prima vedere.
Cu ceva vreme în urmă, am găsit undeva o rețetă libaneză care mi-a sunat bine. În timp ce-am pregătit-o, însă, am schimbată atât de mult că doar peștele a mai rămas din rețeta inițială. A ieșit o cină ușoară, aromată și picantă, pe care am repetat-o, deja, de vreo 3 ori
Cât de greu e să vorbeşti despre o dulceaţă? Lumea în care trăim uită de multe ori să înţeleagă că mâncarea are un înţeles mai ascuns decât umflatul maţului si rezumatul fad, dar mulţumitor: ce gust bun are mâncare asta.
Când zic că asta-i salata MEA de primăvară, mă refer la faptul că-i salata mea preferată, pe care o pot face, de obicei, doar primăvara. Pentru că atunci apar leurda, și frunzele de măcriș, dar mai ales cașul ăla de oaie moale, proaspăt, nesărat - care îmi place atât de mult.
Aseară am avut în vizită 2 francezi. Francezi din Franța, după cum se lăudau ei, zâmbind. O jumătate de zi m-am tot gândit și am tot întrebat ce să le gătesc. Și până la urmă, le-am făcut combinația de mai jos - aparent, a fost combinația câștigătoare, că ei au fost foarte impresionați, cu toate că n-am făcut nimic spectaculos.
Piccata e un mod italian de a prepara carnea sau peștele. Cea mai populară variantă e cea a puiului Piccata (chicken piccata), dar in Italia e destul de populară și varianta cu vițel (piccata di vitello). Cert e că eu am văzut-o într-un film, mi-a plăcut cum sună, am încercat-o ieri și am fost extrem de încântat.
Tempura este un amestec tradițional japonez care are la bază amidon și făină de grâu (uneori și de orez) care se amestecă cu apă (și uneori și cu ouă, ulei sau mirodenii), obținându-se astfel un fel de aluat subțire, cam ca la clătite. Legumele, peștele sau puiul, tăiate bucăți, se dau prin acest aluat și apoi se prăjesc în baie de ulei. Eu am primit...
La origine, piccata se referă la felii de carne (de obicei pui sau pește) sotate, cărora li se alătură un sos cu lămâie, unt și verdețuri. Apoi rețeta a evoluat în diverse feluri, astfel că în zilele noastre la sos se mai adaugă capere și vin, precum și paste, orez sau mămăligă. Varianta pe care am încercat-o eu e cu pui și paste, după cum bine zice și...
