Niciodată nu arunc mămăliga ce rămâne de la o masă. Îmi place foarte mult s-o prăjesc a doua zi și s-o bag în diverse combinații, mai mult sau mai puțin simple. De data asta, m-am gândit eu să-i fac un sos și să o împrietenesc cu brânză de oaie și cârnat afumat. Și bună combinație am făcut.
Tochitura, pre numele ei adevărat, provine de la verbul a topi rostit cu grai moldovenesc - a tochi. E o mâncare care a evoluat de-a lungul a sute de ani de la bucăți de porc cu grăsime prăjite până la combinația pe care o găsim azi în restaurante cu denumiri ca tochitură moldovenească, ardelenească și câte or mai fi.
Asta nu e o "rețetă". E o încropeală din niște resturi. Mai exact, mai ave niște pui și niște mămăligă de la puiul Piccata, și-am zis că-i păcat să nu le folosesc. Și pentru că eram cumva în criză de timp, le-am folosit în cel mai rapid mod cu putință. Practic, dacă scădem timpul de marinare, durează cam 6 minute - și avem o încropeală tare...
Am avut ocazia, zilele trecute, să trec prin județul Hunedoara. Patria cârnaților Virșli - niște cârnați speciali, din carne de oaie sau (în ultimii ani mai rar) de capră. Niște cârnați care au o poveste a lor. Și ce putea merge mai bine lângă ei decât un balmoș adevărat, mâncare a ciobanilor ?
