Vă propun o rețetă interesantă, originară din Pakistan și nordul Indiei. Dupa cum vedeți, se folosesc multe condimente, ceea ce face ca preparatul să fie excepțional de aromat. În plus este absolut delicios, garantez pentru asta.
Niciodată nu arunc mămăliga ce rămâne de la o masă. Îmi place foarte mult s-o prăjesc a doua zi și s-o bag în diverse combinații, mai mult sau mai puțin simple. De data asta, m-am gândit eu să-i fac un sos și să o împrietenesc cu brânză de oaie și cârnat afumat. Și bună combinație am făcut.
Rețeta asta e pe cât de simplă, pe-atât de gustoasă. Cantitatea mare de usturoi nu trebuie să vă sperie - usturoiul își pierde iuțeala în timpul preparării, dar își păstrează aroma.
Iar a trecut prea multă vreme de când n-am mai făcut pește. Așa că ieri am improvizat o minune cu ce-aveam la îndemână. Peștele ca peștele, dar sosul mi-a plăcut mult și cred că data viitoare îl fac în cantități mai mari și îl încerc și cu oarece pui. O singură observație - eu am folosit pangasius, că asta mi-a fost aproape. Dar dacă încercați...
Săptămâna trecută ne-a vizitat domnnul Sorin Grumăzescu. Care n-a venit singur, ci cu 4 kilograme de pulpă și mușchi de mistreț. După bucuria revederii (și cu Sorin, dar și cu mistrețul), m-am apucat de treabă, căci mistrețul se cere iubit și grijit cu atenție și migală :)
Denumirea acestei rețete chinezești vine de la faptul că cele trei ingrediente care formează sosul în care se gătește puiul - soia, oțetul și zahărul - se măsurau cu o ceașcă de ceai. Eu n-am respectat proporțiile, dar tot a ieșit o mâncare delicioasă, dulce, sărată și acrișoară în același timp.
Puiul ăsta cu sos de portocale se întâlnește prin meniurile mai multor restaurante. E și ușor, și gustos. Și dulce, și iute, și picant - chiar și un pic sărat. Pe scurt, e o mâncare simplă capabilă să bucure multe papile gustative.
Tochitura, pre numele ei adevărat, provine de la verbul a topi rostit cu grai moldovenesc - a tochi. E o mâncare care a evoluat de-a lungul a sute de ani de la bucăți de porc cu grăsime prăjite până la combinația pe care o găsim azi în restaurante cu denumiri ca tochitură moldovenească, ardelenească și câte or mai fi.
Asta e o mâncare pe care o făcea mama când eram mici. Și ne plăcea rău de tot. Am mai mâncat și prin alte părți, da' zău că nicăieri nu am găsit vreo alivancă la fel de bună - poate și pentru că asta-i varianta cu care, practic, am crescut. Una peste alta, e ușor de făcut, gustoasă și sățioasă.
Puiul tikka masala nu e o rețetă simplă. Sigur, nu e nici complicată - doar un pic migăloasă. Eu am încercat s-o fac EXACT așa cum a făcut-o Arun Kumar, chef-ul de la Agra Palace (rețeta lui o puteți vedea aici). Am adaptat doar foarte puțin condimentele la ce aveam eu. La final, mâncarea asta e un miracol al aromelor exotice. Nu degeaba spune Arun că e cel mai...
