Tochitura, pre numele ei adevărat, provine de la verbul a topi rostit cu grai moldovenesc - a tochi. E o mâncare care a evoluat de-a lungul a sute de ani de la bucăți de porc cu grăsime prăjite până la combinația pe care o găsim azi în restaurante cu denumiri ca tochitură moldovenească, ardelenească și câte or mai fi.
Aseară am avut în vizită 2 francezi. Francezi din Franța, după cum se lăudau ei, zâmbind. O jumătate de zi m-am tot gândit și am tot întrebat ce să le gătesc. Și până la urmă, le-am făcut combinația de mai jos - aparent, a fost combinația câștigătoare, că ei au fost foarte impresionați, cu toate că n-am făcut nimic spectaculos.
Ca să fiu sincer, asta nici nu este o rețetă. Este o încropeală fericită din ceva felii de carne și câteva ciuperci care mi-au rămas după ce am făcut cotletele picante de ieri. Prin urmare, n-are o denumire anume - dar pentru că ingredientele principale sunt porc și ciuperci, atunci așa să-i rămână numele :)
Ciupercile îmi plac din ce în ce mai mult. Bine, mereu mi-au plăcut, dar mai nou experimentez tot felul de chestii pe el - și sunt încântat de rezultate. Iar combinația de cotlete ușor picante, marinate foarte simplu, cu ciupercile astea se transformă într-o cină foarte simplă și agreabilă :)
Tare mult îmi place sosul ăsta de piper verde. L-am întâlnit în multe locuri, dar aseară l-am făcut pentru prima dată, folosind rețeta lui Costăchel, de aici (cu o foarte mică modificare). Combinația dintre antricotul de vițel bine marinat și sosul ăsta e aproape de perfecțiune :)
O prietenă foarte dragă, Simona Gherghe, a încheiat ieri o etapă importantă din viața ei profesională. După 9 ani, Simona pleacă de la Observator, pentru a se ocupa de o altă emisiune. Așa că rețeta asta îi e dedicată - și noi îi dorim mult succes în continuare. Am preluat rețeta din cartea "Mâncăruri rapide cu grăsimi puține", de Ansley Harriott, care...
Seria de produse fast food care pot fi făcute acasă, gustos și sănătos, continuă azi cu niște hamburgeri. Nu-s ei chiar clasici, dar "adaosurile" îi fac foarte delicioși, oricât nu-mi place mie cuvântul ăsta :) Oricum, sunt preferabili oricărui tip de hamburger din comerț.
Micii mei de 1 mai nu sunt niște mici obișnuiți. Sunt făcuți.. sau mai degrabă, inspirați dintr-o rețetă de mici veche de mai bine de 120 de ani. Care e foarte strictă și pe care vorbeam cu Adi Hădean s-o facem într-o zi adliteram. Până atunci, am făcut micii ăștia - și musafirii mei au părut foarte încântați. Sper să fiți și voi :)
Nu intenționez să devin bucătar de paste dar nu refuz nicio ocazie de a mai încerca o rețetă, de a mai combina ingrediente care se învârt și se pupă bine în filmul ăsta. Ieri de exemplu, m-am trezit că în borcanul cu lasagna (îmi țin pastele în borcane închise ermetic) mai am doar cioburi și rupturi. Nu-s omul care să arunce mâncarea, așa că am țesut...
