Rețeta asta nu arată așa cum speram eu să arate. Dar a ieșit atât de bună și de gustoasă, că m-am gândit că-i păcat să nu v-o arăt. În plus, are o poveste ușor amuzantă. O prietenă care mi-e mai dragă decât poate ea duce m-a rugat într-o zi să-i fac plăcintă cu urdă "din aia, cu scorțișoară".
Ciabatta e o pâine italienească, simplă și gustoasă. Și foarte populară în peninsulă. La noi abia se face cunoscută. Eu am primit una ieri și i-am dat un rost în viață. De fapt, ea avea rostul, resturile din frigiderul meu nu se simțeau prea utile și cum am găsit oportunitatea, am profitat de ea.
Sunt un fan al urdei. Acum, pentru că în copilărie n-o puteam suporta. Dar la fel simțeam și pentru spanac, pește ori fete. Azi mă împac destul de bine cu toate. Hai să vă povestesc unde am ajuns de la o bucată de urdă cumpărată din piață.
