Prăjitura asta era în copilărie una dintre preferatele mele - și o tot băteam la cap pe mama să-mi facă. Se vede treaba că anumite gusturi nu se schimbă niciodată, pentru că încă îmi place foarte tare, doar că acum mă bat eu pe mine însumi la cap s-o fac. E drept, la asta contribuie și faptul că-i foarte ușor de făcut.
Ori de câte ori îmi amintesc de Franţa şi de apetisanta patiserie franţuzească, îmi zboară mintea automat şi inevitabil la o tartă cu fructe. Când eram în Franţa foloseam numai aluat de tartă gata preparat, cumpărat de la supermarket. Nu ştiu de ce mi se părea foarte complicat să îmi fac eu singură aluatul. Dar pentru că la noi nu găseşti oriunde şi...
Am avut întotdeauna o reţinere să fac mâncăruri prea banale şi neapetisante, iar atunci când a trebuit totuşi să le fac, nu am simţit că trebuie să mă laud cu ele. Când eram mică şi singurul desert pe care îl ştiam era budinca (din praf de budincă la plic evident), făceam întodeauna două tipuri şi le puneam la răcit în straturi într-o formă...
Pentru mine muffins-urile sunt acum ceea ce cake-ul (a se citi checul!) era în copilărie. Adică prăjitura aia simplă şi bună, pe care o poţi mânca la orice oră, o poţi lua la pachet, în excursii, în cealaltă cameră, o poţi uita prin rucsac vreo 3 zile şi e la fel de gustoasă şi de binevenită. Prefer muffins-urile pentru simplul fapt că sunt mai haioase...
Vine o zi în viaţa fiecărui om, când are prea multe ouă în frigider şi nu ştie ce să facă cu ele. Unii le mănâncă omletă la micul dejun, prânz şi seara, apoi din nou la micul dejun, prânz şi seara. Alţii nu. Eu prefer să fac cremă de zahăr ars ori de câte ori mă trezesc cu o cutie suspect de nouă in frigider, după o escapadă la ţară. Incercasem...
Întotdeauna am fost fascinat de spuma de ciocolată. Mi se părea așa, o chestie foarte complicat de făcut, care trebuie mâncată numai la restaurantele cu bucătari foarte pricepuți. Asta numai până am aflat cât de simplu de făcut este. Rețeta asta am "furat-o" de la Irina Ignat și Ioan Fatol, maeștrii bucătari la City Plaza, in Cluj.
Am auzit și citit atâtea păreri de foarte bine despre această rețetă a lui Viorel, încât poftesc la ea de luni de zile. Și, cum n-am avut ocazia s-o încerc făcută de el, și nici n-am mai avut răbdare să aștept până o să ne vedem din nou, a fost musai s-o încerc. Ca aspect, nu mi-a ieșit perfect. Dar vai, cât de bună e!
Uite asta facem noi când ne e poftă de ceva dulce foarte rapid. De când eram mici, cu asta ne momea Buni ca să fim civilizați când mergeam cu ea la piață. Ne ținea strâns de mână și ne șoptea printre dinți, în timp ce noi urlam și furam căpșuni de la mușterii: “dacă taci, îți face Buni plăcintă cu dovlecel”. Și ne făcea! Nu trebuie să fii un...
Pasca cu smântână a avut cel mai mult succes. E fină, e gustoasă, e aparte. Din fragedă pruncie am fost topit după ea. Acum am văzut că și prietenilor mei le place în egală măsură.
Bucătar: Edith Frîncu Acest tort are două părți: mousse-ul și jeleul. Pentru mousse, avem nevoie de: 500 ml frișcă 50 g zahăr 80 ml lapte 2 ouă 2 plicuri de gelatina+ 50 ml lapte vanilie Pentru jeleul de căpșuni: 600 g căpșuni 150 g zahăr pudră 2 plicuri gelatină+50 ml apă Pentru a...
