Io unu' abia aștept, primăvara, să apară cartofii noi. Îi visez toată iarna prăjiți, cu smântână și mărar. Ieri, când am văzut cartofi noi în galantar, n-am mai ținut cont că-s din Egipt (adică nu foarte gustoși) și mi-am luat. Ajuns acasă, însă, am găsit pe Dietetik de-o rețetă de cartofi copți a Bucătarului Maniac care m-a făcut să-mi lase...
Am profitat de faptul că am primit cadou de la Moulinex un super aparat. Se numește Fresh Express și știe să răzuiască, să felieze și să macine cam orice. Eu l-am folosit - întâiași dată, pentru prima oară - la chipsurile astea de cartofi, care înlocuiesc cu mult succes orice chipsuri din magazine.
Practic, asta nu e tocmai o mâncare. Ar putea fi o garnitură. Sau, dacă vreți, o gustare. Într-o zi răsfoiam blogul lui Ionuț și-am văzut la el o menționare a acestei rețete a lui Gordon Ramsay. Pe care m-am apucat s-o fac de îndată, adaptând-o doar un pic la gusturile mele, că mă știți pofticios - și în plus, sunt și un mare fan al bucătarului scoțian.
Puține mâncăruri fără carne îmi plac atât de mult ca fasolea bătută. Fac rar, pentru că atunci când o am în față nu prea mă pot abține - iar ceapa aia prăjită cu boia, de deasupra, e unul dintre viciile mele. Dar dacă tot suntem în perioada Postului, mi-am zis că pot să mă răsfăț o dată în plus :)
Poate n-o fi cea mai potrivită perioadă pentru o înghețată (deși am eu niște prietene care susțin cu tărie că ORICÂND e un moment potrivit pentru înghețată), dar mie mi-a fost poftă. Aveam 2 pungi mari de fructe pe masă, o cutie de ananas în frigider, am făcut-o cât s-a putut de simplu și mi-a luat maxim 20 de minute.
Când am fost ultima oară la Cluj, am vizitat restaurantul City Fusion de la West City Hotel. Ocazie cu care l-am cunoscut pe chef-ul Jose Henry Silveira Bonaventura - Boney, pe scurt. Și cum l-am cunoscut, cum l-am bătut la cap să gătim lucruri, ca să-i fur secretele. Așa că omul, ca să scape de mine cât mai repede, m-a pus rapid să fac trei rețete. Asta e...
Îmi place să fac pâine. Din păcate, n-am timp să fac atât de des pe cât mi-aș dori, dar nimic nu se compară cu o bucătărie care miroase a pâine caldă. Pâinea caldă e bună ca... ca pâinea caldă :) Și dacă pâinea mai are și alte minuni prin ea, parcă e și mai bună.
Ieri a fost pentru mine, categoric, ziua cu măsline. Am făcut pâine cu chimen și măsline (v-o arăt zilele astea) și pate-ul ăsta de măsline. Care e foarte ușor și rapid de făcut, o gustare perfectă pentru musafiri neașteptați.
În mod clar, asta e cea mai simplă rețetă pe care am făcut-o vreodată. Am găsit-o într-o carte veche de bucate de-a mamei și efectiv am fost curios ce iese. Ies niște "gogoși" mult mai gustoase decât buletele de cașcaval, o gustare potrivită oricărei mese cu musafiri care nu țin cură de slăbire și n-au probleme cu colesterolul. :)
Este o rețetă simplă și gustoasă. Folosește un condiment specific bucătăriei jamaicane: ienibaharul. Acesta are o aromă complexă, ca o combinație de scorțișoară cu nucșoară și cuișoare, cu accente piperate.
