Nu mereu avem timp să gătim mâncăruri complicate. De aceea, vă propunem mai jos o serie de rețete care se fac rapid, dar cu care puteți satisface și gusturile cele mai pretențioase.
Iar a trecut prea multă vreme de când n-am mai făcut pește. Așa că ieri am improvizat o minune cu ce-aveam la îndemână. Peștele ca peștele, dar sosul mi-a plăcut mult și cred că data viitoare îl fac în cantități mai mari și îl încerc și cu oarece pui. O singură observație - eu am folosit pangasius, că asta mi-a fost aproape. Dar dacă încercați...
Denumirea acestei rețete chinezești vine de la faptul că cele trei ingrediente care formează sosul în care se gătește puiul - soia, oțetul și zahărul - se măsurau cu o ceașcă de ceai. Eu n-am respectat proporțiile, dar tot a ieșit o mâncare delicioasă, dulce, sărată și acrișoară în același timp.
Sandwich-ul ăsta e foarte, dar FOARTE ușor de făcut. Singurul secret e ca tonul să fie de calitate foarte bună. Există ton la conservă mai ieftin, dar n-are nici un gust. A, și e important să fie cu ton în suc propriu. Nu în ulei sau amestecat cu mai știu eu ce minuni.
Zilele trecute, când am experimentat sosul chimichurry, s-a întâmplat să-mi rămână și câteva felii de pui, și o grămadă de sos. Pe care le-am folosit într-un sandwich foarte rapid, foarte simplu și destul de gustos.
Kebab indian care să conțină carne de vită probabil că nu veți mânca niciodată. Kebabul indian - Gosht ki seekh - e cu carne de miel. Dar ca și arome și mirodenii, va fi preparat la fel, după cum am văzut la Arun Kumar, bucătar șef la Agra Palace. Și pentru că-mi rămăsese carne de la plăcinta de ieri, am zis să vedem ce iese. A ieșit de excepție.
Ca să fiu sincer, asta nici nu este o rețetă. Este o încropeală fericită din ceva felii de carne și câteva ciuperci care mi-au rămas după ce am făcut cotletele picante de ieri. Prin urmare, n-are o denumire anume - dar pentru că ingredientele principale sunt porc și ciuperci, atunci așa să-i rămână numele :)
Când am fost ultima oară la Cluj, am vizitat restaurantul City Fusion de la West City Hotel. Ocazie cu care l-am cunoscut pe chef-ul Jose Henry Silveira Bonaventura - Boney, pe scurt. Și cum l-am cunoscut, cum l-am bătut la cap să gătim lucruri, ca să-i fur secretele. Așa că omul, ca să scape de mine cât mai repede, m-a pus rapid să fac trei rețete. Asta e...
Mâncarea asta e făcută în grabă. De obicei, când fac fasole, o fac ceva mai "elaborată", cu mai multe ingrediente. De data asta, însă, pentru că mă grăbeam, am simplificat-o pe cât s-a putut - și a ieșit atât de bună, c-am zis că-i musai s-o pun și pe eBucătăria.
În mod clar, asta e cea mai simplă rețetă pe care am făcut-o vreodată. Am găsit-o într-o carte veche de bucate de-a mamei și efectiv am fost curios ce iese. Ies niște "gogoși" mult mai gustoase decât buletele de cașcaval, o gustare potrivită oricărei mese cu musafiri care nu țin cură de slăbire și n-au probleme cu colesterolul. :)
Va rog sa ma credeți, ăsta chiar e cel mai simplu desert din lume :) Sigur, nu-i pentru copii - dar orice adult se va bucura de prospețimea acestei minunății franțuzești. În plus, e foarte bun pentru zilele de vară, pentru că are un efect răcoritor garantat. Merită să-l încercați - durează cam 5 minute să-l faceți. Rețeta am învățat-o tot de la maestrul...
Vă povesteam săptămâna trecută de atelierul de gătit "What's cooking in the City", organizat la Hotel City Plaza din Cluj, sub atenta supraveghere a maeștrilor Irina Ignat și Ioan Fatol. Am fost tare curios să urmez acest curs - și nu-mi pare rău, am învățat o grămadă de lucruri noi. Și în zilele următoare am să vă arăt câteva dintre rețetele pe care...
Este o rețetă simplă și gustoasă. Folosește un condiment specific bucătăriei jamaicane: ienibaharul. Acesta are o aromă complexă, ca o combinație de scorțișoară cu nucșoară și cuișoare, cu accente piperate.
Prietenii noștri Anca și Radu s-au căsătorit acum 3 zile. Să le dea Dumnezeu casă de piatră și copii mulți și sănătoși, să fie fericiți și să se iubească mult. Una dintre mâncărurile preferate ale Ancăi sunt aceste paste cu ton, iar rețeta asta îi este dedicată în întregime :)
Rețeta de astăzi se încadrează în seria de rețete scurte. E gata în 10 minute și este foarte sățioasă. Am ales o formă de bruschette ce nu se întâlnește în bucătăria italiană. Sper să nu mă acuzați și să încercați măcar această variantă.
Rețeta asta e prima dintr-o serie mai lungă. O serie de rețete care vor forma rubrica "Rețete de 10 minute" și care va fi inaugurată în foarte scurt timp. E o rețetă care, efectiv, se face în mai puțin de 10 minute. Numai uitați cât e de simplă (iar gustul e spectaculos)
