Caterincă de budincă

Ingrediente pentru patru porţii:

• Orez : 200g
• Lapte: 250 ml
• Miere: 4 linguri
• Mere: ½
• Coniac: 40 ml
• Ciocolată: 150 g
• Ardei iute: ½
• Scortisoară: 1 baton (se îndepărtează după 5-6 minute)
• Frişcă: 100 ml

E un pic supărătoare perioada asta din viaţa mea de bucătar. Stau provizoriu într-o casă pe care am invadat-o profitând de bunăvoinţa gazdei. Care gazdă nu se omoară după gătit şi nici n-are ustensilele mele. Nici măcar eu nu le mai am, sunt undeva prin nişte lăzi depozitate într-o galaxie foarte, foarte îndepărtată. Clar n-o să mă duc să-mi cumpăr altele şi nici liniştit nu pot să stau după ce vin de la serviciu. Mă liniştesc în schimb când aud cratiţele lovindu-se uşor, când văd flacăra albastră a aragazului, când aud cafetiera pufăind, când pot să amestec într-o oală sau să dau ceva la cuptor. Liniştea de aseară a venit odată cu ideea de a construi un soi de budincă din orez, pornind de la tradiţionala reţetă de orez în lapte şi ajungând undeva între agonie şi sofisticare. Agonie pentru că nu mi-a ieşit prezentarea aşa cum îmi imaginez eu că ar trebui să iasă (of, zilele şi ustensilele mele) şi sofisticare pentru că bunica nu s-ar fi gândit în veac să pună ciocolată şi ardei iute în orezul cu lapte pe care-l cam uram în copilărie. Povestea reţetei mele de aseară e următoarea: Mai întâi se alege orezul (care nu mai e ce a fost, abia-abia mai dai peste un bob aiurea, eh, unde o fi pământul din orezul de altădată) şi se clăteşte puţin. Apoi se pune la fiert într-o oală cu apă. După ce e pe trei sferturi fiert se stinge focul şi se face o pauză de cafea, În cinci-şase minute orezul absoarbe toată apa din oală (nu trebuie să-l provocaţi pe Dumnezeu fierbând o cană de orez în zece litri de apă şi apoi aşteptând să vedeţi boabele adăpându-se) şi e numai bun de stropit cu două degetare de coniac, de picurat cu trei linguri de miere de albine şi de amestecat uşor deasupra focului domol, cu un pahar de lapte dulce.

Dacă aveţi ciocolată neagră cu ardei iute puteţi s-o fărmaţi niţel şi să o adăugaţi în oala ce s-a umplut de aburi ca atelierul lui Vulcan. Dacă nu, e bună ciocolata neagră simplă (cam 150 de grame), dată pe sub cuţit spre subţiere, însoţită de un ardei iute uscat şi pipernicit. Sau măcar o jumătate. Eu am pus şi,şi.

Nu strică. Şi nu strică nici câteva felii subţiri de măr rotat şi parfumat ca sânul de fecioară, adăugate cu câteva minute înainte de a opri focul pentru ultima oară. Se amestecă în poveste cu băgare de seamă, să mai rămână câte o bucăţică întreagă. Ah! Cât pe ce era să uit: dacă aveţi la îndemână un baton subţirel de scorţişoară, puneţi-l şi pe el la lucru în oală, preţ de câteva minute, să împrăştie arome (ştim cu toţii cât de darnică e scorţişoara) şi să lege prietenie cu mărul.

La urmă, până se răceşte budinca, mai beţi o gură de cafea, mai povestiţi de una-alta cu Crivăţ pe messenger (că de acum nu se mai afumă orezul) şi eventual bateţi trei linguri de frişcă. Mai îmblânzeşte gustul ardeiului iute, mai îmbunează mânia ciocolatei negre (eu cred că de la mânie e aşa de neagră).

Cam asta ar fi. Încercaţi asta acasă. E un desert ce se face destul de repede, foarte simplu (cred) şi ieftin.