Ce mănâncă bloggerii: Adrian Ciubotaru

31.10.2008 3 comentarii
  1. Adrian Ciubotaru scrie pe blogul său personal

    Restaurantul preferat ?

    Cel mai bun restaurant este de fapt o pizzerie şi a devenit în amintirea mea cel mai bun loc unde am mâncat, de asemenea, dincolo de eventualele considerente gastronomice. Se cheamă Family Pizza şi se află pe Copou în Iaşi, peste drum de Centrul Cultural German. Ieşeam acolo în ultimii ani de facultate, cu prieteni mulţi, preţurile erau acceptabile, iar pizza era foarte bună. Acolo am învăţat ce înseamnă o pizza adevărată. Four Seasons, Chicago Style, Diavollo sau chiar Family Pizza (specialitatea casei). Era un loc ce emana caldură dincolo de caloriferele din jur. Deşi era plin, nu simţeai că e aglomerat, muzica, deşi prelua un radio local, nu se auzea nici prea tare, nici prea încet. Cine nu urăşte localurile unde volumul muzicii te obligă să tipi sau să te apleci la urechea celuilalt?


    Mâncarea preferată ?


    Deşi mă duc doar de câteva ori pe acasă, mama n-a uitat de salata boeuf. Ştie că e mancarea mea preferată şi nu uită niciodată s-o facă când sunt în vizită. Salate boeuf am mâncat peste tot, cu parizer sau de carne de pui, cu mai multă sau mai puţină maioneză, cu mazăre sau fără mazăre, ornată sau nu cu gogoşari taiaţi feliaţi, însă cea de-acasă îmi pare cea mai bună. Este cea mai bună nu doar pentru că în mod culinar este cea mai bună: cu carne de pui, cu multă maioneză, cu nici prea mulţi, nici prea puţini castraveţi muraţi şi gogoşari etc., ci pentru că este un fel de mâncare pe care-l asociez cu acasă şi cu libertatea de a mânca întins în pat, uitandu-mă la televizor. A mânca în pat este un obicei căpătat în adolescenţa care mi se pare cel mai inspirat mod de-a te bucura de actul de a manca, iar salata boeuf (repet, dincolo de calităţile culinare) s-a mulat cel mai bine pe acest stil roman, oriental, spuneţi-i cum doriti, de a mânca.
    Cele două situaţii de mai sus, deşi fac parte dintr-un univers culinar obisnuit, au totuşi o semnificaţie afectivă şi, aş îndrazni, spirituală. O mâncare bună, dincolo de gust, are nevoie de o stare de spirit caldă pentru a fi digerată în mod sănătos. Actul de a mânca, dincolo de necesitatea fiziologică, este un ritual plin de semnificaţii. Fast food-ul – a mânca în serie, pe bandă rulantă, te privează prin aparenta eficienţă de un întreg ceremonial plin de umanitate şi căldură.