Ce mănâncă bloggerii: Mordechai
-
Mordechai este unul dintre amfitrionii de pe Moshe & Mordechai
Restaurantul preferat ?
Nu ştiu dacă am un restaurant preferat. Nu apuc să îmi fac unul. Evit să calc de două ori prin aceeaşi crâşmă. M-ar putea recunoaşte ospătarii şi atunci, după sănătoasă bătută pe prăbuşite, să îmi ceară să achit nota de plată de data trecută. Dacă ar fi să pomenesc, totuşi de restaurant preferat, m-aş gândi la unul din Viena. Pe unde mi-am petrecut multe kilograme. Da' ăla nu interesează pe nimeni. Aşa că o să spun La Proţap. În Constanţa. O bodegă în stil rustic kitchos căznit. Dar dincolo de asta un loc unde mai trag pentru nişte varză călită cu berbecuţ. Şi m-am făcut de baftă. Trebuie să numesc şi eu o haleală mai complicată, cu nume cosmopolit. Lasă că mă scot la mâncarea preferată...
Mâncarea preferată ?
Aici aş zice sushi. Pen' că îmi place. Da şi pen' că e musai să spăl ruşinea verzei călite. Şi dacă vine cu o supă Miso numai bună de încălzit papila... e la marele fix. Da. Recunosc. Sunt un împătimit al bucătăriei nipone. Şi cum în Constanţa n-avem niciun restaurant japonez... asta înseamnă economii semnificative. Iar pe acasă... când mă lupt cu o lene densă ( adică foarte des) am propria reţetă de potolit foamea şi prostit papila. Tagliatele cu piper. Adică... hai să v-o zic. Cu tagliatelele nu e mare filozofie. Se ştie ce-s alea şi care e şmecheria cu fiertul. Odată depăşită faza cu fiertul încâlzim câţiva stropi de ulei de măsline (extra-virgin, mai zic?) în care tăvălim impertinentele de paste. Şi deasupra tocmim oleacă de piper proaspăt şi foarte mare râşnit. Mai degrabă zdrobit decât râşnit. La chestia asta mai introducem şi o diversiune de boabe de piper verde, zdrobite cu latul lamei cuţitului. Parmezan ras fără zgârcenie şi aia-i treaba. M-am descurcat ?
