Cele mai nocive uleiuri pentru gătit

Un ulei bine ales dă un gust deosebit mâncării şi oferă totodată substanţe nutritive, benefice organismului nostru. Dacă uleiurile pentru salate, de exemplu, sunt mai uşor de ales, nu la fel am putea spune şi despre acele uleiuri folosite la gătit.

1. Prepararea termică poate transforma un ulei benefic într-unul nociv, aşa că trebuie să ştim să interpretăm corect informaţiile de pe etichetă. 
    
   Poate cel mai important ar fi să te fereşti de uleiurile bogate în grăsimi săturate (nu mai mult de 2 grame la 1 lingura de ulei) şi grăsimi trans, întrucât acestea cresc colesterolul rău, LDL, şi îl scad pe cel bun, HDL. 
    
   Uleiul de soia
    
   Cel mai folosit ulei vegetal în Statele Unite ale Americii, uleiul de soia este parţial hidrogenat şi conţine 55% acid linoleic, o grăsime polinesaturată, un acid gras Omega 6. Acesta ar fi benefic organismului doar dacă am păstra un echilibru între acizii graşi Omega 6 şi Omega 3, lucru foarte greu de atins în alimentaţia de astăzi. 
    
   Cu excepţia cazurilor în care uleiul de soia este marcat drept organic, acesta provine din culturile modificate genetic. În plus, devine rânced foarte repede: preparat termic sau chiar şi atunci când condiţiile de transport şi depozitate nu sunt respectate, fiind expus la surse de lumină şi căldură. 
     
   Uleiul de palmier
    
   Regăsit în produse de patiserie, cereale, margarină sau chiar cosmetice, uleiul de palmier a stârnit numeroase controverse de-a lungul timpului. În vreme ce unii specialişti îl recomandau pentru că nu conţine grăsimi trans şi este bogat în antioxidanţi, alţii susţineau că nivelul foarte mare de grăsimi saturate îl face nociv, mai ales atunci când e folosit la temperaturi ridicate. 
    
   Se pare că, procesat, uleiul de palmier îşi pierde mare parte din beneficii, crescând riscul de afecţiuni cardiovasculare, după cum arată un studiu realizat pe animale, menţionat de site-ul Research Gate.
   
   Uleiul de canola (rapiţă)
    
   Bogat în grăsimi trans şi foarte procesat, uleiul de canola (rapiţă) este un ulei foarte controversat. Extras din rapiţa provenită, în mare parte, din culturi modificate genetic, foarte mulţi evită uleiul de canola. 
    
   Părerile sunt, în acest caz, împărţite. În 2013, specialiştii EFSA (Autoritatea Europeană pentru siguranţa alimentară) au susţinut că reziduurile din rapiţa pentru ulei, care conţin gena GAT, modificată biotehnologic, sunt sigure pentru consumul uman. 
    
   Cu toate astea, nu puţini au fost cei care nu au putut uita faptul că există studii care arată o legătură între aportul de acid erucic (prezent în rapiţă) şi riscul crescut de afecţiuni cardiace. În plus, ca şi uleiul de soia, şi uleiul de canola se aseamănă foarte mult cu margarina.
    
   Uleiul din seminţe de bumbac
    
   Un ulei mai puţin cunoscut la noi, uleiul din seminţe de bumbac se regăseşte în componenţa margarinei, cerealelor sau a pâinii. Cu toate astea, el ar trebui evitat pentru că are un nivel foarte ridicat de grăsimi săturate şi pesticide, fiind extras din seminţe de bumbac. În plus, în mare parte, seminţele de bumbac provin din culturi modificate genetic. 
    
   Din acest ulei se mai fabrică şi produse pentru îngrijirea pielii, recomandate şi sigure, hidratând pielea şi având un pH netru. Totuşi, evită folosirea uleiului din seminţe de bumbac la gătit.