DESTINAȚII CU GUST Două rețete picante: Sarmalele și Babicul de Buzău

Sarmalele și Babicul de Buzău sunt două preparate picante vechi de câteva secole, specifice zonei de la Subcurbura Carpaților.
-
"În general, la Buzău se mănâncă mai picant, încât un turist mucalit a tras concluzia că buzoienii sunt mai 'iuți', ambele rețete fiind pe cât de picante, pe cât de gustoase", a declarat pentru AGERPRES președintele filialei Buzău a Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), Cristina Partal.
Potrivit acesteia, rețeta sarmalelor de Buzău păstrează în mare parte ingredientele de bază de pe tot teritoriul României, numai că localnicii au adăugat bulionul de ardei de la sârbii grădinari.
Ingredientele pentru prepararea sarmalelor de Buzău sunt carnea tocată de porc, dar se poate adăuga și carne de vită pentru ca acestea să fie mai puțin grase, ceapă, orez, afumătură, foi de varză murată, sare, piper, ardei iute, crenguțe de cimbru.
Modul de preparare este cel clasic: se călește ceapa tăiată cubulețe, se adaugă și orezul. Toată compoziția se amestecă împreună cu carnea tocată, se împăturesc sarmalele și se pun la fiert etc.
Un alt preparat, Babicul de Buzău, este specific grădinarilor sârbi și bulgari din zonă, dar și românilor din județ.
"Babicul este pregătit iarna, dar este folosit în hrana de zi cu zi abia primăvara, când începe lucrul la grădină, babicul fiind singurul produs care 'ținea' pe căldură, până vara târziu", a mai spus Cristina Partal.
Ingrediente folosite la Babicul de Buzău sunt carnea de porc, dar se poate adăuga și carne de vită pentru a scurta timpul de uscare, ardei iute roșu tocat, bulion de ardei preparat după rețeta sârbilor grădinari, sare, maț de vită. Pentru bulionul de ardei se folosesc numai ardei kapia, care se lasă la "putrezit" într-un sac, timp de o săptămână. Când începe să se scurgă zeama din ardeii kapia, aceștia se dau prin ciur și se obține o pastă concentrată.
Babicul se prepară astfel: carnea se toacă "mare", se adaugă toate ingredientele de mai sus, se frământă compoziția de mai multe ori, de-a lungul a două zile. Se umple mațul de vită fără să se lase goluri de aer. Se "calcă" apoi cu sticla pentru aplatizarea și pentru eliminarea eventualelor goluri. Se lasă la zvântat și apoi se afumă.
Sursa: Agerpres
