DESTINAȚII CU GUST Vaslui: Borșul, deliciul nelipsit de pe mesele moldovenilor

Dacă în alte regiuni este aproape necunoscut, în Moldova borșul reprezintă un fel de mâncare de bază, ce are mare căutare, la fel ca supa în zona Ardealului.

1. Preparat în zeci de feluri, cu legume, cu carne sau, prin unele locuri din Vaslui, cu crupe de porumb ca să hrănească familiile numeroase, borșul e pe gustul tuturor, iar moldovenii îi duc dorul, când pleacă de acasă.
   
   Secretul e chiar borșul umplut în chiup, cu care gospodinele acresc zeama pentru a prepara acest fel de mâncare.
   
   După cum afirmă scriitorul Nicolae Gr. Ciubotaru în volumul său "Amurgul culturii tradiționale", borșul se prepara în chiupul de lut sau în putină și era ținut mereu în stare proaspătă. Cum se învechea, borșul era deja prea acru, se păstra o strachină cu huște pentru noul cuib, iar restul se arunca. În putina sau în chiupul opărite bine și pregătite pentru borșul cel nou se punea o strachină de tărâțe de porumb, amestecată cu aceeași cantitate de tărâțe de grâu, se turna apă rece și se amesteca, după care se adăuga cuibul de huște vechi.
   
   "Odată cu aceste operații, un copil era trimis să aducă ramuri tinere de vișin, care se frângeau și se băgau în chiup, apoi se lua de pe foc ceaunul cu apă fierbinte și se turna deasupra. În același timp, gospodina trăgea copilul de păr și continua să mestece cu melesteul în chiup, spunând cu veselie: 'Acru borșul!'. Se mai aruncau câțiva cărbuni aprinși, se acoperea vasul și se punea cât mai aproape de vatră, ca să rămână cald, pentru a începe mai repede fermentarea", spune scriitorul Nicolae Gr. Ciubotaru.
   
   Obiceiul "umplerii borșului" s-a păstrat în mai toate satele vasluiene, iar unele femei de la oraș țin și acum ascuns într-un colț al bucătăriei vasul cu borș proaspăt umplut, ca să nu folosească borș din comerț. La fel de vie e și cutuma cu trasul copiilor de "ciuf", condiție absolut necesară pentru ca borșul să fie acru. Vorbele din bătrâni spun că borșul e și mai acru, dacă femeia care îl umple e harnică, dar aprigă.
   
   Un borș simplu, al săracului, cum e numit prin unele sate vasluiene, e borșul de crupe. Rețeta e simplă, se fierb crupele de porumb date la râșniță, împreună cu o ceapă mărunt tocată, iar la sfârșit totul se acrește cu borș.Chiar dacă nu mai e atât de des preparat ca odinioară, borșul de crupe a hrănit multe familii rămase fără de-ale gurii.
   
   Când e vremea legumelor sau a verdețurilor proaspete se face borș de cartofi, de fasole, de urzici, de lobodă, de sfeclă sau chiar de hribi. La loc de cinste printre borșurile de tot felul e însă cel cu carne. Fie că e carne de pasăre, de vită, de porc, miel, pește sau iepure, borșul e bun și hrănitor.
   
   La cest fel de borș se fierbe carnea, se pun zarzavaturi de tot felul și apoi totul se acrește cu borș și se potrivește de sare. Un farmec aparte îl au tăițeii de casă, sau tomagii, făcuți din ou și făină. Din coca obținută se întinde foaie subțire, și se fac tăiței mărunți care îmbogățesc borșul. Zeama se aromează cu verdeață proaspătă, cel mai adesea leuștean, pătrunjel și mărar.
   
   Fie că hrănește familii nevoiașe ca fel de bază, fie că deschide doar apetitul la ospățurile mai de soi, borșul moldovenesc rămâne o mâncare cu farmec, pe care dacă ai gustat-o măcar o dată în viață, îți dorești s-o reîntâlnești.
   
   Sursa: Agerpres