LEACURI DIN GRĂDINĂ: Hamei

02.06.2016 0 comentarii

Hameiului i-au fost stabilite, în decursul timpului, numeroase proprietăți terapeutice, fiind eficient în ameliorarea sau vindecarea unui număr impresionant de boli.

  1. Hameiul (Humulus Lupulus) este o specie perenă de plante cu flori din familia Cannabaceae, a genului de plante erbacee Humulus, nativ din Europa, Asia de Vest și America de Nord. Fiind un ingredient important în fabricarea berii, soiuri de hamei sunt cultivate în special în Germania, Franța, sudul Rusiei, Australia, Statele Unite și Noua Zeelandă, potrivit site-ului botanical.com.

    Denumit popular hamei sălbatic, himei, homei, mei, viță-de-hamei, crește spontan în lunci, zăvoaie, la marginea pădurilor, tufișuri, crânguri, pe lângă garduri și ziduri, în zonele de câmpie și de deal, până la altitudinea de 800 — 1.000 m. Unele soiuri sunt cultivate și în România.
    Este o plantă cățărătoare ca o liană, care trăiește 10-20 de ani. Are rădăcini orizontale și verticale, tulpina groasă și aspră, din cauza perișorilor în formă de cârlige. Lungimea tulpinii poate să ajungă la 6 metri. Frunzele sunt opuse și au formă de inimă cu 3 până la 5 lobi. Ele sunt de o culoare verde-închis, cu marginile fin dințate. Cât privește florile, s-a constatat că are două tipuri: flori femele de culoare galbenă-verzuie și flori masculine mici, dispuse în ciorchine și ramificate de culoare brun deschis. Planta înflorește din luna iunie până în luna august.

    În scop terapeutic, de la hamei se folosesc florile femele și conurile de culoare galben-verzuie, cu un miros specific, ușor amărui, dat de uleiurile volatile pe care le conțin. Așa-numitele "conuri de hamei" se recoltează de pe plantații speciale în timpul înfloririi. Pentru a avea valoarea terapeutică maximă, florile de hamei trebuie să-și păstreze culoarea verzuie și după uscare, să aibă un miros puternic și să nu prezinte brunificații.

    Hameiul proaspăt are un gust amar aromat și un miros caracteristic puternic. Conține ulei volatil, rezine, humulona și lupulona, flavonoide, glicozide, tanin, colină, minerale, pectine, fructoză, compuși oxigenați și substanțe estrogene.

    Preparatele pe bază de hamei vizează o mare diversitate de afecțiuni, având efecte neurosedative, somnifere, calmante la nivelul sistemului nervos, antibacteriene, antiseptice, antivomitive, vermifuge, antitusive, hipotensive, diuretice, tonic-amare, vitaminizante, antiscorbutice, relaxante, aromatizante, mineralizante și fortifiante.

    Beneficiile hameiului pot fi obținute folosind infuzia mai mult sau mai puțin concentrată din conuri uscate și mărunțite, decoctul din amestec cu alte plante medicinale, tinctura, uleiul de hamei sau pulberea din conuri uscate și măcinate.

    Curele cu infuzie de hamei pot previn instalarea osteoporozei. Aceste sunt recomandate și în reglarea tulburărilor nervoase, având efecte în caz de insomnie, nevroze, amețeli, depresie psihică, stări de neliniște și de panică, fobii, melancolie, anxietate, Parkinson, tulburări emoționale legate de pubertate și de maturizare sexuală. Este, de asemenea, cunoscut efectul de reglementare a creșteri părului de pe corp (reduce căderea părului și reduce creșterea părului în exces).

    În bolile aparatului digestiv sunt recomandate infuzia sau decoctul pentru vindecarea următoarelor afecțiuni: gastrite, prin stimularea secrețiilor gastrice, steatoză hepatică, insuficiență biliară, indigestii, crampe stomacale, balonări cu gaze intestinale, lipsa poftei de mâncare și paraziți intestinali.

    În bolile renale și genitale, hameiul intervine benefic în cazurile de vaginită, leucoree, cicluri menstruale dureroase, incontinență urinară (enurezis) la copii și bătrâni, bufeuri de căldură la debut de menopauză. De asemenea, împiedică formarea calculilor renali și a infecțiilor la nivelul vezicii și a canalelor urinare. Prin efectul antispastic, ajută la dilatarea căilor de evacuare a calculilor renali.
    În bolile pulmonare, preparatele pe bază de hamei acționează contra tusei spastice, bronșite și, mai ales, tuberculoză, distrugând bacteria Mycobacterium tuberculosis.

    Consumată zilnic, decoctul din flori acționează contra reumatismului și poliartrozelor, acționând ca un puternic antiinflamator articular, cu efecte similare cu ibuprofenul — un antiinflamator de sinteză destul de nociv, folosit contra durerilor articulare. Prin calmarea sistemului nervos central, se reduce senzația de durere la bolnavii de reumatism și gută.

    Tot pentru tratamente interne, decoctul poate fi folosit în scopul de a combate alcoolismul, obezitatea, anemia, atonia generală, avitaminozele (îndeosebi scorbutul), rahitismul și starea de convalescență.

    În uz extern, este eficace în tratarea diferitelor afecțiuni dermatologice (dermatoze, acnee, eczeme, herpes, pecingine, seboree, cancer de piele), precum și în masaje în caz de dureri reumatice și gută, potrivit site-ului hort.purdue.edu.

    Având proprietăți extrogene, uleiul obținut din hamei se poate folosi și intern pentru declanșarea ciclului menstrual întârziat, contra tulburărilor emoționale și a apetitului alimentar exagerat.

    Lăstarii tineri, apăruți primăvara, sunt consumați ca legume adăugați la supe sau salate cu rol digestiv și depurativ. De asemenea, conurile, extractele și uleiul eteric sunt utilizate, într-o măsură mai redusă, la aromatizarea pâinii, a sosurilor, condimentelor, tutunului și a băuturilor nealcoolice.

    Sursa: Agerpres

printeaza
Cât de mult ţi-a plăcut?
5 4 3 2 1

Comentează

Autor: ebucataria.ro