Pizza calzone

Cea mai gustoasă calzone pe care am ratat-o vreodată :)

Ingrediente

Pentru aluat:

• 12 gr drojdie crudă
• 500 gr făină
• 250 ml apă călduță
• 1 pișcătură de sare
• 1 linguriță ulei

Pentru umplutură

• 20 gr șuncă
• 20 gr salam uscat
• 60 gr mozzarella
• 20 gr jambon uscat

Pentru sos

• 150 ml roșii pasate
• 1 linguriță zahăr
• 1 linguriță sare
• oregano uscat
• busuioc

Calzone e o pizza împăturată. În anii '90, când lucram ca pizzaiolo la Oaza Italiană, făceam pizza asta și o umpleam cu mozzarella și sos bolognez. Apoi o puneam în cuptor, pe vatră, la 320 de grade Celsius. O scoteam în 6-7 minute, coaptă, rumenă, umflată, plină de aburi fierbinți și aromați și de sos amestecat cu brânză topită. Acum două zile, la țară, m-a apucat pofta de pizza. Pe drum spre Băița de sub Codru luasem mozzarella, un salam uscat și mai multe feluri de șuncă uscată. Am făcut pizza și pentru că mă împungea dorul, am încercat și o calzone. Trebuie să vă spun că pizza pe care o fac în cuptorul meu de acasă iese perfect, am presiune pe țeavă și cuptor bun, se încinge bine peste 200 de grade. La țară beneficiem de un cuptor mai puțin harnic, alimentat de o butelie anemică. de aici și ratarea, care n-a fost tocmai o ratare. Dar mai bine povestea:

Am pus drojdia (o jumătate de cubuleț) la înmuiat, în lapte cu zahăr, la loc călduț, pentru cinci minute.

Am zdrobit 4 căței de usturoi și am turnat peste ei puțin ulei de floarea soarelui, presat la rece. Am mai amestecat în ulei puțin oregano. În câteva minute am avut uleiul aromat perfect.

Am pus făina în care am amestecat sarea într-un vas și am turnat peste ea drojdia desfăcută și uleiul. Am adăugat apa și am început să frământ.

După un sfert de oră aveam aluatul, elastic, dornic de dospit. L-am așezat la căldură, acoperit cu un ștergar.

Am preparat sosul, amestecând roșiile pasate cu sare, zahăr, oregano și busuioc.

Am întins aluatul cu degetele, dându-i forma unui disc subțirel.

Am pus sos pe o jumătate a discului. Am acoperit ssosul cu mozzarella și cu mezelăria.

Am acoperit jumătatea cu topping cu jumătatea fără topping și am sigilat cu o furculiță.

Am copt pizza pe fundul unei tăvi. La 150-160 de grade, pentru o jumătate de  ceas. Deci defel în condițiile necesare obținerii unei calzone cumsecade.

Totuși, după ce am scos pizza din cuptor, am avut surpriza să constat că aluatul a crescut pufos iar umplutura s-a făcut bine, mozzarella topită și sosul de roșii îmbrăcând bine mezelurile coapte. Deci am ratat o calzone dar am nimerit altceva, un ceva deloc dezamăgitor. Vă recomand să încercați, dar dacă vreți să obțineți calzone, faceți rost de un cuptor decent. Cât despre umplutură, merge și fără sos bolognez dar dacă aveți timp, ori vă rămâne sos de la o petrecere cu paste a la bolognese, folosiți-l cu încredere.

Poftă bună.