Sărmanul Prometeu...

De fiecare dată când gătesc ficat îmi vine în minte sărmanul Prometeu. El şi păsărica nesătulă care-i ciugulea într-una celula hepatică, de parcă alcoolismul nu ar fi putut să facă asta la fel de bine şi încă mai plăcut. În fine, să revin la oile mele. Adică la ficaţii mei de azi. Ingrediente:

• Ficat de pui: 500 g
• Orez: 200 g
• Ceapă : 1 (mare)
• Usturoi: trei căţei
• Ardei gras: 1 buc
• Ardei iute: 1 buc
• Sos de soia: patru linguri
• Ulei de măsline extravirgin: 1 ceaşcă
• Coniac: 50 ml
• Sare
• Piper

Trebuie să fie de pui, să fie curaţi (adică fără pieliţe), spălaţi şi condimentaţi cu puţin piper negru proaspăt măcinat. Apoi trebuie să fie lăsaţi în pace până o fi aproape gata garnitura, care-i cu dichis şi se face mai repede decât ficăţeii de pui cu ceapă şi coniac (da, recunosc, am înlocuit păsărica lui Zeus cu alcoolul). Aşadar, la garnitură ne aşternem ca la drum, cu băgare de seamă şi fără a depăşi viteza legală. Mai întâi fierbem două căni de orez, aşa, cam pe trei sferturi. Apoi amestecăm orezul ăsta (fără apa de pe el) cu trei linguri de ulei de măsline extravirgin şi plin de miroznele Eladei, cu patru linguri de sos de soia negru şi gros, un ardei gras tăiat fâşii, un ardei mic şi iute mărunţit, puţin piper negru, trei căţei de usturoi tăiaţi mărunt şi nu prea şi o jumătate de ceapă tăiată solzişori.

Umplem cu amestecul acesta două plicuri din staniol pe care apoi le sigilăm şi le punem la grătar câte opt minute pe fiecare parte(poate mai puţin, în funcţie de cât de gros e plicul şi cât de tare încingeţi focul). Dacă nu aveţi grătar puteţi folosi o tigaie grill sau grătarul din cuptor. În cazul ăst’ din urmă încingeţi cuptorul la 200 de grade şi ţineţi plicurile cu orez şi mirodenii+altele cam 15 minute.

În timp ce plicurile cu orez se bucură de căldura cuptorului ori se perpelesc pe grill, aveţi destulă vreme pentru ficăţei. Pe care-i puneţi într-o tigaie în care aţi încins înainte două linguri de ulei şi jumătatea de ceapă rămasă de la garnitură, de data asta mărunţită niţel. Focul trebuie să fie domol, de amestecat, amestecaţi cu grijă să nu faceţi zob ficăţeii şi dacă simţiţi nevoia, mai adăugaţi o ceaşcă de apă călduţă. Vă recomand să ţineţi ficăţeii pe foc măcar 12 minute ori chiar 15, până-i gata garnitura. Ştiu, e o chestiune de gust dar ficăţeii de pasăre în sânge mi se par de-a dreptul barbari.

Dacă menţineţi focul domol şi adăugaţi coniacul (50 de mililitri) abia cu o jumătate de minut înainte de a-l stinge, ficăţeii nu se vor întări, vor fi perfecţi, cremoşi cumva, aromaţi, delicaţi, demni de garnitura care, vă garantez, e o adevărată simfonie olfactivă. Da, ştiu, de obicei garnitura trebuie să se ridice la înălţimea „vedetei” din farfurie dar de data aceasta e taman pe dos.

Poftă bună!