ZILE NAȚIONALE: Grecia - gastronomie

Grecia sărbătorește, la 25 martie, Ziua națională. În istoria de mii de ani a țării, gastronomia a reprezentat, în mod constant, un aspect important al culturii elene.

1. Poetul și filosoful grec Archestratus este considerat părintele gastronomiei, fiind autorul primei cărți de bucate din istorie, din anul 330 î.Hr.. În poemul umoristic ''Hedypatheia'' (''Viața luxului''), Archestratus sfătuiește cititorul gurmand unde să găsească cea mai bună mâncare din lumea mediteraneană și dezvăluie secretele bucătăriei antice grecești — evidențiază publicația ''Greek Reporter''. Poetul ar fi abordat pentru prima dată gătitul ca pe o artă și a făcut ample referiri la consumul de pește, leguminoase și vin, produse foarte apreciate de grecii antici, ce au rămas până în zilele noastre ingrediente specifice în dieta grecească modernă.
   
   De altfel, originea cuvântului modern ''gastronomie'', care ar însemna ''regulile stomacului'', este atribuită lui Archestratus și cititorilor săi, care ar fi cunoscut o creație a sa în versuri după numele ''Gastronomia''. Potrivit rezultatelor cercetătorilor arheologice, Archestratus a evidențiat cinci reguli de aur pentru arta culinară: folosește materii prime de bună calitate; combină-le armonios; evită sosurile iuți sau condimentele picante; alege sosuri ușoare pentru a te bucura de masă; utilizează moderat condimente, pentru a nu interveni cu aromele naturale.
   
   Grecii antici au rămas renumiți pentru mesele și obiceiurile culinare simple. Mâncau cereale, grâu și orz, acesta fiind motivul pentru care Homer îi numea ''consumatorii de pâine''. Alături de pâine, preferau ceapă, măsline, fructe, ierburi și dulciuri. Usturoiul și brânza erau incluse în mod regulat între bucate, în timp ce peștele proaspăt sau sărat se afla în capul listei de nutriție. Pe de altă parte, consumul de carne ar fi fost considerat sălbatic sau necivilizat.
   
   La finalul fiecărei mese, savurau un desert din fructe proaspete sau uscate, miere și nuci. Vinul era băutura de bază a grecilor antici, acesta fiind amestecat cu apă pentru a evita amețeala. Ziua începea cu un mic-dejun simplu, numit ''akratisma''. La amiază sau după-amiază, chiar spre seară, luau o gustare rapidă numită ''ariston'', care includea pâine, ulei de măsline și fructe. Înainte de cină, ce mai importantă masă a zilei, mai apelau la o altă gustare — ''esperisma''. Cina — ''deipnon'' — era, de obicei, un festin — mai notează publicația citată.
   
   Peste timp, s-a transmis tradiția servirii mesei laolaltă, ce reprezintă fundamentul identității culturale și al continuității comunităților în regiunile bazinului mediteranean. Este un moment de ''împărtășire socială'' și comunicare, de afirmare și reiterare a identității familiei, grupului sau a comunității — arată UNESCO în descrierea dietei mediteraneene, inclusă în lista Patrimoniului mondial cultural imaterial.
   
   Dieta mediteraneană presupune o serie de abilități, cunoștințe, obiceiuri, simboluri și tradiții în ceea ce privește culturile agricole, recolta, pescuitul, creșterea animalelor, conservarea, procesarea, prepararea și, în mod special, distribuirea și consumul de produse culinare. Întregul proces se derulează cu o anumită măiestrie și necesită utilizarea unor recipiente specifice pentru transport, conservare și consum, cum ar fi vasele de ceramică. Tot acest ritual evidențiază valori precum ospitalitatea, interacțiunea în comunitate, dialogul intercultural, creativitatea și un mod de viață ghidat de respect pentru diversitate. Totodată, joacă un rol vital în spațiul cultural, la festivaluri, sărbători, aducând împreună oameni de diferite vârste, condiții și clase sociale. Femeile joacă un rol esențial în transferul de cunoștințe despre dieta mediteraneană din generație în generație: păstrează tehnicile, respectă dinamica sezonieră și evenimentele festive. Piețele de desfacere sunt, de asemenea, o verigă esențială în acest lanț.
   
   Tavernele grecești din fiecare colț al țării așteaptă neîncetat gurmanzii pentru a-i desfăta cu bucate tradiționale: ''meze'' (aperitive), salate, feluri principale, supe, asezonate cu ierburi și condimente, și însoțite de vinuri și băuturi. În meniul de aperitive se regăsesc: ''Tzatziki'' (sosul de iaurt cu castraveți, usturoi și ulei de măsline, servit cu pâine, cartofi prăjiți sau chiftele), brânza Feta, ''Saganaki'' (brânză rumenită), ''Keftedakia'' (chiftele prăjite din carne de vită, cu usturoi și pâine), ''Spanakopitakia'' (plăcinte cu spanac cu brânză feta), ''Tiropitakia'' (plăcințele cu brânză), ''Dolmadakia'' (frunze de viță de vie umplute cu orez, ceapă și carne tocată de vită), ''Kalamarakia'' (bucăți mici de calamar cu suc de lămâie), ''Htapodi'' (bucăți mici de caracatiță cu suc de lâmâie, ulei de măsline, oțet și oregano).
   
   Felurile principale pot include: ''Moussaka'', ''Pastitsio'' (un fel de lasagna), ''Paidakia'' (coaste de miel la grătar servit cu lămâie), ''Kokoretsi'' (fel consumat mai ales în perioada Paștelui, ce conține măruntaie de miel coapte, stropite cu lămâie). Pe lângă aceste bucate grecești servite în taverne, rămân în memoria papilelor gustative mai popularele ''Gyros'', ''Kleftiko'' și ''Souvlaki'', iar la desert, plăcinta ''Bougatsa'', ''Finikia'' și baclavaua. În meniul de băuturi, pe lângă vinuri (''Mavrodafni'', ''Retsina'' etc.), se regăsesc tăriile ''Raki'' și ''Ouzo''.
   
   Sursa: Agerpres