ZILE NAȚIONALE: Mongolia

Mongolia sărbătorește Ziua națională la 11 iulie, data aniversării independenței și victoriei revoluției din 1921.

1. Un ținut al cerului albastru, al nesfârșitelor stepe și deșerturi și al urmașilor lui Ginghis Han, Mongolia este situată în Asia Centrală, între China și Rusia. Are o suprafață de 1.564.116 kmp și o populație care depășește cu puțin trei milioane de locuitori (estimare 2015), reprezentată în mare parte de budiști. Limba oficială este mongola, iar sistemul de scriere este alfabetul chirilic.
   
   Mongolia este împărțită în 21 de provincii (aymguud), iar capitala este Ulan Bator (Eroul roșu). Alte orașe mari sunt Darkhan, Erdenet și Choir. Capitala Ulan Bator, situată în partea central-nordică a țării, pe valea râului Tuul, la limita cu deșertul Gobi, reprezintă centrul industrial și economic al Mongoliei, dar și un puternic centru cultural-științific și universitar, potrivit "Enciclopediei Statelor Lumii" (2016). Aici se realizează circa jumătate din producția industrială a țării, prin fabrici de tăbăcire a pieilor, de textile și de încălțăminte, de industrializare a cărnii și a laptelui, de prelucrare a lemnului. De asemenea, aici se află cele mai importante muzee (Muzeul de Istorie a Religiei), biblioteci (Biblioteca Gandam), monumente (Palatele Nogon-Orgo), multiple pagode (Marea Pagodă), mănăstiri budiste (Gandan), universități (Universitatea Națională a Mongoliei, Academia Mongolă de Științe).
   
   Cultura Mongoliei a fost puternic influențată de modul de viață nomad și în strânsă legătură cu mișcarea animalelor în habitatul lor natural, aproximativ 30% din populație fiind de nomazi sau semi-nomazi. Nomazii din Asia Centrală, adepți ai șamanismului, au lăsat o amprentă puternică asupra culturii religioase mongole, șamanismul continuând să fie practicat. În ciuda urbanizării, tradițiile stepei și-au pus amprenta și asupra arhitecturii astfel că și în orașele mari majoritatea mongolilor locuiesc încă în case tradiționale, numite "Gers".
   
   În arhitectura tradițională se disting trei stiluri: mongol, tibetan (Templul Lavrin) și chinezesc (lamaseria Choijing Lamiin Sume), precum și combinații ale acestora (Templul Tsogchin; Templul lui Maitreya). În privința artelor plastice, cele mai multe lucrări au fost puternic influențate de textele religioase și inspirate de numărul mare de zeități budiste. Picturile tradiționale cele mai populare sunt Thangka — tablouri realizate pe bumbac sau mătase, ilustrând, de obicei, o divinitate budistă sau mandala, potrivit site-ului mongolianembassy.us. Nomadismul, budismul tibetan și șamanismul și-au pus amprenta și asupra muzicii și literaturii. Muzica tradițională implică un număr mare de instrumente muzicale și stiluri ("Urtiin duu"), alături de dansuri ("Tsam") efectuate pentru a exorciza spiritele rele.
   
   Cunoscută sub numele de "Țara cerului albastru", Mongolia reprezintă una dintre țările cu cea mai mare altitudine din lume, cu o cotă medie de 1.580 m. Ținut izolat, fără ieșire la mare, are foarte puțin teren arabil, dar are o frumusețe unică a naturii, impresionând prin masivele muntoase și lacuri cu ape clare. De la nord la sud, Mongolia poate fi împărțită în patru mari zone: stepă de munte și pădure, stepă de munte, semi-deșert și deșert, acesta din urma ocupând aproximativ 3% din suprafața sa totală.
   
   Cei mai înalți munți se află în vestul său extrem. Munții Mongoli Altayn Nuruu sunt în permanență acoperiți de zăpadă, iar cel mai înalt vârf de aici, Tavanbogd (4.370 m), formează un ghețar care domină Mongolia, Rusia și China. Între vârfurile semețe se găsesc deșerturi aride (Gobi), unde precipitațiile sunt foarte rare. Cea mai scăzută altitudine se întâlnește în partea de est a țării, în jurul lacului Khuch — 560 m. Mare parte din restul țării este acoperită de pășuni, unde se găsesc faimoșii căluți Takhi, cei pe care Ginghis Han i-a folosit în campaniile sale de cucerire. Unul dintre cele mai faimoase locuri din lume unde sunt protejați caii sălbatici este Parcul Național Khustain Nuruu, aflat la aproximativ 100 km vest de Ulan Bator.
   
   Imensul deșert Gobi, spectaculosul canion Yoliin Am sau strălucitoarele stânci portocalii de la Bayanzag, alături de cele trei situri naturale— Bazinul Uvs-Nuur, peisajul cultural din Valea Orcho, ansamblurile petroglifice din munții Altai — se află pe lista patrimoniului UNESCO.
   
   Mongolia se bucură de strălucirea soarelui 250 de zile din an, dar și de ierni extrem de reci, reprezentând cel mai bun exemplu de climă continentală din lume, cu intervale extreme de temperatură, atât diurne, cât și anuale de la—40, la +40 de grade Celsius.
   
   Bucătăria țării este una simplă, unitară, destul de asemănătoare celei asiatice în general, astfel că din dieta mongolilor nu lipsesc orezul și tăițeii. Ingredientele de bază sunt lactatele, de aceea această țară este numită și "țara laptelui". Principala sursă de alimentație este laptele obținut de la oi, capre, vite, cămile sau de la iac — animal specific zonei deșertului Gobi. Câteva dintre lactatele nelipsite de pe masa mongolilor sunt untul, laptele bătut, cașcavalul, brânza, iaurtul sau cumașul, o băutură preparată din lapte de iapă fermentat. Un alt ingredient foarte consumat este carnea (de miel, oaie, capră, vită, cămilă, sau de iac), de cele mai multe ori fiartă. Acestora li s-au adăugat, începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, legumele. Printre felurile renumite de mâncare se numără: Buuz — felul național, ce reprezintă colțunași fierți umpluți cu carne tocată și care se mănâncă doar cu mâna; Borts —carne uscată; Guriltai Shul —supa cea mai cunoscută, pe bază de legume, carne, și tăiței prăjiți.
   
   În privința băuturilor, localnicii servesc un ceai, puțin sărat, preparat cu lapte cald (suutei tsai) și ierburi autohtone. De asemenea, consumă "Nermalike", o băutură alcoolică asemănătoare cu votca, obținută din iaurt. "Airagul" este cea mai cunoscută băutură și este preparată de păstori, pe bază de lapte fermentat amestecat cu alcool. Nu lipsesc, însă, băuturile clasice precum cafeaua sau sucul de fructe, iar cel mai cunoscut desert este Boortsog —o gogoașă mai tare, având consistența unui biscuit, prăjită în ulei și servită cu zahăr, unt sau miere.
   
   Sursa: Agerpres