ZILE NAȚIONALE: Pakistan

La 23 martie, în Pakistan (oficial, Republica Islamică Pakistan) se sărbătorește Ziua Republicii. Ziua Independenței - 14 august, este considerată, de asemenea, sărbătoare națională, potrivit site-ului www.mae.ro.

1. Situat în Asia de Sud, între India, China, Afganistan și Iran, și având o largă ieșire la Marea Arabiei, teritoriul pakistanez ocupă, potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), o suprafață de 796.095 kmp.
   
   Capitala statului este Islamabad, oraș aflat în nord-estul țării; alte orașe importante sunt Karachi, Lahore, Faisalabad, Rawalpindi, Multan.
   
   Relieful este variat, în Pakistan regăsindu-se atât zone muntoase și platouri, cât și zone de câmpie și de deșert. Conform "Enciclopediei statelor lumii" (2008), extremitatea nordică este formată din munți foarte înalți ce aparțin sistemului himalayan, și anume: un sector al Munților Hindu Kush (cu vârful Tirich Mir, de 7.690 m) și un altul al Munților Karakorum (aici se găsește cel mai înalt punct din țară, K2; cu cei 8.611 m ai săi, vârful K2 este al doilea ca înălțime din lume, după Everest). Partea de vest a Pakistanului, denumită Baluchistan, reprezintă un sector al marelui Platou Iranian și se prezintă sub forma unei serii de podișuri și depresiuni înconjurate de munți, care culminează la peste 3.000 m altitudine. Către est, se desfășoară întinsa Câmpie a Indusului (cu altitudinea medie sub 200 m), drenată de fluviul omonim, iar în sud-est se întinde un sector al deșertului Thar, pe care Pakistanul îl împarte cu vecina sa India.
   
   Cel mai important curs de apă este Indusul, fluviu ce se varsă, printr-o deltă, în Marea Arabiei.
   
   Clima, în general aridă, este caracterizată prin veri fierbinți și ierni răcoroase sau reci. Precipitațiile sunt puține, potrivit http://countrystudies.us. Uscată și fierbinte în apropierea coastei, clima se răcește, treptat, spre zonele înalte din nord-est, notează și site-ul www.nationsencyclopedia.com. Pe crestele acoperite de zăpadă ale munților din nordul îndepărtat este extrem de rece tot timpul anului.
   
   Favorizată de condițiile naturale, vegetația este variată. Astfel, întâlnim păduri de mangrove (în zona de coastă), dar și duzi, salcâmi, curmali și măslini sălbatici, stejari, nuci și castani, frasini, mesteceni, pini, molizi, brazi, ienuperi.
   
   Fauna este la fel de variată, incluzând urși, lupi, șacali, hiene, vulpi și pisici sălbatice, porci-spinoși, mistreți, capre și oi sălbatice, bivoli, reptile, păuni etc., precum și, potrivit wwf.panda.org, una dintre puținele specii de delfin de apă dulce, delfinul de Indus (pe cale de dispariție).
   
   După cum se arată în "Enciclopedia statelor lumii" (2005), teritoriul de astăzi al Pakistanului a cunoscut, de-a lungul timpului, înflorirea civilizației Indus (mileniul III î.Hr.), invazia triburilor indo-europene (a doua jumătate a mileniului II î.Hr.), dominația Persiei ahemenide (539-330 î.Hr.), expediția lui Alexandru cel Mare (327-325 î.Hr.). A făcut parte din imperiile Maurya (secolele IV-III î.Hr.) și Gupta (secolele IV-V d.Hr.), din statul Ghaznavizilor (secolele X-XII) și din Imperiul Marilor Moguli (secolele XVI-XIX). În secolele XIX-XX, a fost parte componentă a coloniei britanice India. În 1947, aceasta a fost împărțită pe criterii religioase în Uniunea Indiană (populație hindusă) și Pakistan (populație musulmană). La 14 august 1947, Pakistanul și-a proclamat independența în cadrul Commonwealth-ului, fiind format din două teritorii, Pakistanul de Vest și Pakistanul de Est (care, la 16 decembrie 1971, s-a declarat stat independent, sub numele de Bangladesh). Pakistanul a renunțat la statutul de dominion și s-a proclamat republică islamică, la 23 martie 1956.
   
   Șase obiective din această țară, se află, în prezent, în Patrimoniul Mondial UNESCO: ruinele arheologice de la Mohenjo-Daro; ruinele budiste de la Takht-i-Bahi și vestigiile de la Sahr-i-Bahlol; orașul antic Taxila; fortul și grădinile Shalamar din Lahore; monumentele istorice din Thatta; fortul Rohtas.
   
   Pakistanul oferă turiștilor peisaje uimitoare: munți, ce fascinează alpiniștii și aventurierii din toate colțurile lumii (o atracție deosebită exercită vârfurile K2 și Nanga Parbat), văi de o frumusețe aparte (Gilgit, Kalash, Hunza, Kaghan etc.), ghețari.
   
   Locuri încărcate de istorie, precum Taxila, Mohenjo-Daro sau Thatta (necropolele de aici sunt apreciate drept cele mai mari din lume), se bucură, la rândul lor, de un real interes.
   
   Un alt punct important pe harta Pakistanului este capitala, Islamabad ("Orașul Islamului"), așezată la poalele colinelor Margala, pe platoul Pothohar, un oraș "tânăr", ridicat în anii '60, unde turiștii pot vizita Monumentul Pakistanului, Moscheea Faisal, Muzeul de Istorie Naturală ori Muzeul Lok Virsa, Parcul Fatima Jinnah. Fosta capitală Karachi, orașul Rawalpindi (capitală interimară între 1959 și 1967) sau orașul Lahore se regăsesc, de asemenea, printre obiectivele turistice ale țării.
   
   Gastronomia locală este renumită pentru bogăția și savoarea preparatelor.
   
   - Laptele, lintea, legumele de sezon, făina și produsele din grâu stau la baza bucătăriei pakistaneze, iar gustul unic al mâncărurilor este dat de o mare varietate de condimente (cum ar fi chili, curry, ghimbir, usturoi, coriandru, boia de ardei și scorțișoară) și sosuri.
   
   Se consumă pește, carne de oaie și de miel, de pui, de vită, (carnea de porc este interzisă musulmanilor, care, conform www.foodbycountry.com, reprezintă aproximativ 97% din populația Pakistanului), fructe proaspete, precum mango, papaia, banane, pepene verde, caise și mere.

   - Dintre băuturi, sunt foarte populare "chai", un ceai cu lapte, nucșoară și zahăr, "lassi", o băutură făcută din iaurt, gheață și zahăr, pentru micul dejun, sau cu sare, pentru prânz sau cină, și "nimbu paani", o băutură obținută din gheață sfărâmată, sare, zahăr, apă gazoasă și suc de lămâie.
   
   Sursa: Agerpres